Astazi la ora 12 am primit vestea: “fetita mea de 5 ani” ne-a parasit. A plecat din lumea noastra, speriata ca are leucemie si spunandu-mi acum 10 zile ca ea nu vrea sa moara, ca asteapta sa vada ce-i spun visele…
O data cu ea se duc multe din amintirile copilariei mele, casa aceia vrajita unde ma ducea mama si mereu primeam ceva bun 
, memoria si cultura ei nemarginita si veselia de care a dat mereu dovada, chiar si cand batranetea au imbolnavit-o. Pisicile ei (si Doamne! a avut multe) pe care le plimba cu presul prin casa si Michi, papagalul care intamplator i-a intrat pe blacon si era la fel de “zuz” ca ea. Vorbea in limbi straine si o fugarea pe Meghi (ultima dintre pisici, avea atunci cam 15 ani) prin casa…
Intre timp Michi a plecat la fel cum a venit, burand de pe balcon, Meghi a murit de batranete (19 ani) si de boala, si azi… si Lizica, “fetita de 5 ani”, a plecat in vis, dupa mai mult de 60 de ani de viata. Maine o vor duce la Brasov, iar luni o inmormanteaza…
