… nu mai fi trista Ile

…si Iuli imi zice sa nu mai fiu trista… Nu stiu ce-i cu mine, ca nu prea mai am chef de niciunele… Tocmai ce s-a dus sesiunea, si ma gandesc ca o fi din cauza oboselii (mi-am cam facut obicei din a-mi face articolele noaptea :-s ) sau poate ca o fi din cauza ca vreau mai mult (si culmea e ca si pot…)… sau poate ca o fi din cauza vremii… Mai sunt cam 2 saptamani pana plec la Venezia. Am cam terminat-o pe Lau cu numaratul zilelor, dar… :”> eu am de ce le numara , dar asa ii tin si ei socoteala pana la birthday-ul ei …

Deci va urma Venezia, de care imi e asa de dor. E fain la Carnaval, si anul asta o sa fiu chiar acolo, nu o sa stau doar 24 de ore ca in 2008 Visez la vreme buna, e tot ce-mi doresc ca sa ma pot bucura in voie de oras si de draga mea Italie (daca anul trecut am plecat cu frica de acolo… recunosc ca marea din Trieste mi-a intrat in suflet, si pe timp de vara m-as intoarce fericita sa locuiesc acolo )

Dupa Venezia o sa vina iar master si cursuri de Economie Europeana, dar si cursuri de alpinism . Acum chiar ca sar de nerabdare!!! Ultima data cand am facut asta, a fost in Trieste la Napoleonica. Scenariu: coarda de mijloc, stanca in fata, cer in sus si marea-n spate 8-> Era genial sa vezi un apus de acolo, din coarda de pe stanca … Pentru inceput totul va fi in sala… dar mai incolo cine stie? Poate ajung si pe stanca (de fapt asta ar fi scopul:-| )

Undeva intre intorsul din Venezia si inceputul orelor de master si de catarat ar trebui sa fie si niste dosare. Dar nu orice fel de dosare, ci unele extrem de importante. Aducatoare de burse si locuri la masterate sau doctorate in afara… :-B Om vedea…

Si apoi, ar trebui sa reapara un pian in viata mea (electronic ma gandesc eu, ca e mai usor de transportat)… candva intre ziua mea de nastere si examenul pentru carnetul auto…

Planuri am multe, insa pana cand o sa vina momentul pentru fiecare din aceste chestii minunate de indeplinit, nu pot sa nu ma intristez… pleaca iarna si vine primavara, iar din viata mea mai fuge un an. Alearga, aluneca, se invaluie dupa timp, il urmareste ca o unda. O unda care imi acopera corpul cu o briza plina de sare… Iar eu aduc piperul pe care nu-l mai stiu si nu-l gasesc. Inca un an s-a scurs, si eu tot caut, tot ma gandesc…