Prima piesă (un pandantiv) a mea realizată din argint și pietre semiprețioase.

(Doritorilor/doritoarelor le pot realiza și la comandă )

Anul acesta am trecut prin multe, multe am vizitat şi multe am trăit… dar încă mai am multe în faţă-mi…

Un sentiment ciudat mă cuprinde, dar este unul bun, plin de speranţă şi de viaţă, îmi dă forţa spre a merge mai departe şi de a schimba ceva în lumea asta, îmi da suflul artei înapoi în vene… acel sentiment pe care de mult încercam să-l regăsesc, şi pe care îl aflam doar în preajma lui…

Zilele trecute ne-am întălnit şi am mers la un suc şi la film… ciudat e tare, că acelaşi lucru simt, îmi e aşa de drag şi orice aş face când sunt cu el sunt în largul meu… dar sunt aşa de multe la mijloc, nici eu nu mai ştiu câte… ştiu doar că e printre singurele persoane în preajma cărora mă simt aşa de bine… şi acum sunt pe un nor, doar cu sufletul şi visez, departe, simt aşa de minunat şi… mi-e dor…

Am planuri mari de acum incolo: Vreau să văd toată ţara, din lung până în lat, fiecare colţişor să-l străbat şi să-l gust cu sufletul, să-i simt pulsul şi să-i aflu povestea… Vreau să visez tot pământul din care m-am născut… mai vreau să învăţ cât mai multe, să ajung să am aripi de zmeu, cu fir de flutur’, şi să rămân pe veci în istorie, acesta este visul meu… nu ştiu dacă sunt făcută pentru mai mult de atât, dar ceea ce vreau este imens pentru mine… vreau să fiu vântul ce bate pe faleza mării, să fiu valul ce se sparge de ţărm şi apoi se întoarce cu multe scoici şi alge… vreau să presar sare pe stânci, şi să primesc pescăruşii printre apele mele… să simt gustul dulce-amar al mării, şi sarea pe piele… să adorm la apus, să veghez luna şi la răsărit să deschid ochii către noul soare… să iubesc viaţa şi tot ceea ce vine cu ea. Vreau să o pot vedea aşa mereu, să o simt şi să o gust, şi de nu cer prea mult, aş vrea şi pe cineva care să înveţe să o guste la fel ca mine… vreau să călătoresc, fără grija zilei de mâine, să trăiesc nomadă, pe drumuri din bunatatea oamenilor şi din înţelepciunea mea, să fiu liberă ca vântul pe care nu îl poţi prinde nicidecum, să scriu şi să creez din ceea ce simt, să îi fac şi pe alţii să vadă ca mine.

Cer prea mult? Nu cred, e frumos ceea ce vreau eu, şi m-aş mulţumi dacă aş putea călătorii şi scrie, să las tuturor ideile mele, să le desenez, să le pictez, să le cânt şi să le modelez şi tot ce se mai poate creea. Să le arăt că viaţa, aşa cum e ea, e minunată, trebuie doar să-i acorzi puţin timp şi să o laşi să-ţi vorbească, să o citeşti şi să o admiri… visez iar… sunt purtată pe aripi rapide către un sentiment aşa de cald şi de plăcut… este dragostea de viaţă, şi poate ca dragostea şi pentru tine, stiu că ţin la tine, dar nu ştiu cum, nici tu nu ştii, nu-i aşa? Aşa e, habar nu ai, dar ai să-ţi dai seama şi în momentul potrivit ne vom revedea, şi… începutul poate că va fi al nostru… noapte bună şi ţie …

Artmiss

Cu toate că la început nu pare sa fie nimic de capul lui, dupa primul minut rămâi mască văzând persoana (dacă am înţeles eu bine este vorba despre o femeie – Cristina Zenato) din apa. Dar ea n-are nicio treaba şi se joaca cu rechinii de parcă ar fi nişte căţeluşi (ce*i drept ştie şi unde să-i mângâie, pentru că acelaşi lucru este valabil şi la căţei de exemplu – posesorii de căţei ştiu bine că patrupedele se gâdilă după urechi ), ba chiar jonglează cu ei…

Mă întreb câtă dragoste pentru vietăţile marine şi mare trebuie să aibă în ea femeia asta ca să ajungă să facă ceea ce puteţi vedea mai jos… Hmm? Oare câtă?

PS:  Un citat al lui Jacques Cousteau de pe site-ul Cristinei Zenato -  “From birth, man carries the weight of gravity on his shoulders. He is bolted to earth. But man has only to sink beneath the surface and he is free.” sau “Aruncă-te în mare şi vei fi liber!”

by ali graney

.

Balaurul alb

din beciul sufletului

zambeşte ghiduş.

.

.

Am corectat dragă Ju:
.

Copilărie:

Visez la balaurii

Ascunşi în beci.

.

.

Acum este rândul tău .

Ju:               Dimineaţă grăbită.

                     Soarele de toamnă luminează

                     ochii ursuleţului second-hand

Artmiss:   O frunză alunecă…

- colţul de geam străveziu -

clipa-i eternitate!

Mărgele privesc

toamna printre sticle.

.

Fluturele J zboară,

se pierde în înalţimi.

Oftez în ceaţă…

Tu ai fost cu mine?

Sau poate ca nu.

.

Mărgele-ţi de piatră

lacrimile când ai plecat.

Pene de abur

alunecă spre cerul

gri roşiatic.

—

O femeie mânuşă -

iarna paloşelor B.

Ei vor doar neaua.

Dar miezul e neatins,

sortit ruginei.

.

Luna apasă

Sufletul pe nisip ud.

Steaua de mare

Aleargă valuri negre.

Frica de rece… (2 aprilie 2009)

Sunt un fluture ce zboara

De departe pe carari

Si-adulmec oricare floare ce m-inbata de culoare

.

Dar’s un fluture special

Pentru al meu ideal

Sa zbor peste mare-n val si sa gust din sare-n soare

.

Iara dupa ce culoarea-mi

Presarata de nisip

Aur pare sus din zare, iar eu zbor din flori spre mare

.

Caut-o floare stravezie

Ce pluteste printre valuri

Si ascunde-ntre petele, fluture de mare-amara

.

Vreau sa-l vad si sa plutim

El in mare, eu in soare

Si-n apus o-mbratisare, eu pe valul straveziu, el in briza cea amara…

.

Zorii vin, iar in oglinda marii luminate rosiatic

Zace-o scoica fericita

Tinand strans la piept o mova perla, ce-n apus zbura in soare…

… cauta un ideal: fluturele sau marin…

.

.

by Artmiss

(poezie scrisa si postata pe Blogul Yahoo 360 pe 10 februarie 2007)

Stie cineva oare ce este frumusetea?

Intorcandu-ma dintr-o vizita in seara asta, am vazut un cuplu. El as zice ca era prezentabil (stiu ca inca mai traieste, dar… de dragul artei… ): chip armonios (nu prea inteligent, dar nici prost, genul de om care se autodepaseste , dar care nu iese din multime, nu iese in evidenta) inaltime medie, bine facut… prezentabil, nu?… ea in schimb… “urata cu spume” (in limbajul stradal, adica extrem de urata, “la ea te puteai uita, dar la soare ba” ). Desi finut imbracata si ingrijita (deh! ca ochiul de femeie pe toate le vede, de la cele mai mici detalii…) dar de fiecare data cand ma uitam la ea, ma izbea! rau de tot, de geamul metroului (statea pe scaun pe partea opusa mie, altfel poate ca nici nu as fi vazut-o si acest blog ar fi fost dedicat fie unei glume in italiana fie unei “anti”reclame): fata ei.

Daca ai fi vazut-o din profil ai fi zis ca vezi fie primul, fie ultimul patrar al Lunii.

Avea o fata in semiluna, fruntea adusa in fata si destul de lata, sprancene cam groase si ochii putin bulbucati (in sensul de mari), dar totodata infundati in orbite (cred ca de vine este fruntea ei prea lata) dadeau dovada de o doza suficient de mare de inteligenta, cat sa o crezi la facultate (un lucru bun avand in vedere “uratenia” ei). Nasul mititel si delicat conducea catre restul fet(z)ei: gura si barbie. Destul de disproportionate acestea doua, gura desi frumoasa, era grosolan uratita de barbie, care prea mult adusa inainte dadea fet(z)ei acel aspect de semiluna (multi ar spune neplacut unei femei, spun asta amintindu-mi de un amic, student la arte, care la un moment dat mi-a povestit despre o astfel de fata, catalogand-o drept “fat(z)a de semiluna”). Si care facea ca buza de jos sa fie cea care invelea si dezvelea dintii atunci cand zambea. Iar dintii… cei de sus cu prea multe strungarete, iar cei de jos iesiti la inaintare ca la o lupta,… urat, urat…

Daca va mai aduceti aminte din “Enigma Otiliei” de G. Calinescu de personajul “Aurica”… eh!, ceva in genul asta arata si fata aceasta, doar… ca ea era cu “puiu’” cum i-a zis prietenului ei (de fapt iubit – se tineau de mana) in clipa cand a coborat din tren. Si acum am ajuns la un contra-argument al descrierii ei fizice: vocea.

In ciuda faptului ca nu era foarte atragatoare (chipul era urat desi era imbracata frumos, curat si era aranjata – manichiura intr-o culoare pastelata, ceea ce spune mult despre o femeie…), vocea ei era subtire (ar fi fost comic sa fie vocea groasa )… atunci ar fi fost pe deplin urata) si destul de placuta la auz, muzicala chiar as zice!

Si uite ca am ajuns unde vroiam: la intrebarea: ce este cu adevarat frumusetea?

Un chip frumos? Sau un suflet frumos care ilumineaza orice fel de ambalaj? Si spun asta, pentru ca imediat ce a inceput sa vorbeasca cu prietenul ei, vocea si ochii au facut-o sa-mi para mai umana si mai… “frumoasa”, si ma gandesc ca aceasta este frumusetea, pe care iubirea (sau daca nu suntem asa de optimisti, spunem fericirea) o dau unui om. Mai conteaza desigur si atitudinea si modul in care te simti tu (cum te vezi, percepi tu pe tine, si mai ales ce lasi sa se vada in exterior), dar iubirea este esentiala… Oare iubirea e frumusete? Acest termen atat de simplu si totusi atat de complex definibil…

Mai tarziu (am mers dupa ce am schimbat trenul in aceiasi directie, si in acelasi vagon) am stat si am avut ocazia sa o compar cu o alta fata, cu trasaturi mult mai armonioase (ironia a facut ca ele sa se aseze in fata mea una langa alta), multi ar spune ca acea fata era chiar frumoasa… Totusi pe ea nu am auzit-o vorbind si nici ochii nu aveau aceiasi expresivitate…

Stau si ma gandesc ca de acolo se naste frumusetea… Daca initial vezi partea fizica, ambalajul, exteriorul si ramai profund impresionat (ti se pare atat de frumos), mai apoi dupa ce te obisnuiesti cu partea fizica incepi sa observi nevazutul (partea sprirituala, ca sa fie pe intelesul tuturor… fara nici nu fel de jignire) si stabilesti daca acea persona este cu adevarat frumoasa sau nu… D-asta se si spune “ Omul face locul, si nu invers!”, adica, e mult mai luminos/valoros un suflet/spirit armonios, si deci: frumos, decat un corp frumos…

Problema este cand ai fie un corp frumos cu un suflet armonios sau un corp hidos cu un suflet haotic (desigur si aici apar interpretari, sensurile cuvintelor, s a m d…)… atunci cum ii mai cataloghezi?

Concluzia mea (si sper sa imi spuneti si voi ce parere aveti) este ca:

1. frumusetea este intr-adevar un concept foarte complex

2. poate fi atat exterioara (fizica) cat si interioara

3. de cele mai mutle ori, frumusetea interioara (armonia) este cea care primeaza in definirea frumusetii

4. atitudinea/modul in care te simti, influenteaza modul in care te vad ceilalti (frumos sau nu)

5. ochii si vocea sunt doua cai catre suflet, pot infrumuseta sau urati

6. zambetul infrumuseteaza pe oricine (deci sfat: ZAMBITI CAT MAI DES )

7. exista oameni frumosi la prima vedere care dupa ce te obisnuiesti cu ei, ti se par urati. Si oameni care la prima vedere trec neobservati, dar pe care dupa ce ii cunosti mai bine, ii apreciezi, ti se par frumosi.

.

Deci… ce este frumusetea?

.

.

Artmiss

(alta preluare din trecut, de pe Blogul Yahoo 360, de data asta de pe 8 februarie 2007)